E o explicatie amuzanta in fizica cuanatica : te uiti la o cana si ii simti materialitatea pe care o percepi cu toate simturile. Daca o lasi pe masa si te intorci cu spatele ea nu mai exista decat ca unda in constiinta ta.
Cu alte cuvinte simplul fenomen al observarii a generat ceva. E si mai ciudat sentimentul cand spui : eu am creat asta – echipa, proiectul, produsul sau cine stie ce altceva. Devii mandru si te incanta starea. Apoi incepe “razboiul” in care iti aperi creatia de atacul iluzoriu al celorlalti si in acelasi timp ataci preventiv ca sa ti se recunoasca locul in sistem.
Cand dormi insa totul intra in suspensie. Dar la trezire te asteapta o noua provocare. E cumva ca in filmul AVATAR – nu mai stii care esti cel adevarat. Ar trebui sa mori intr-una din lumi ca sa ramai viu in cealalta. Omul era prizonier in carutul cu rotile pe nava si erou intr-un alt corp pe planeta.
Luptandu-ne cu IREALITATEA propriei noastre creatii devenim involuntar prizonierii acesteia.
Refuzand atitudinea de atac sau aparare a unei creatii efemere incepi sa te trezesti in adevarata lume a propriului tau EU, inspirat, autentice, liber.
Oare chiar se poate atinge aceasta stare cotidianamente?
Daca pot sa-mi pun aceasta intrebare inseamna ca exista si un raspuns adecvat care reflecta un adevar existent dincolo de intelegerea mea limitata.
Aparatorii NIMIC ului
January 23rd, 2012Unde sta pacea sufleteasca?
January 21st, 2012Toti iti spun sa-ti cauti pacea in interiorul tau dar tu habar n-ai ce inseamna asta. Pentru ca daca ai sti n-ai mai da “find” dupa ea.
Realitatea este ca ti-e mai usor sa te ingrijorezi decat sa visezi frumos la mai bine sau mai fericit.
Totusi sunt unii care, impotriva sortii potrivnice, devin pacificati cu ei insisi si pe de-asupra mai si pot propovadui asta. Ei spun ca exista un loc in sufletul tau unde poti fi fericit indiferent de ce este in jurul tau. Imi vine in minte povestea lui Victor Frankl care, din lagarul de exterminare de la Auswits, isi imagina cum o sa le explice studentilor mecanismul de supravietuire in fata atrocitatilor razboiului. Si a reusit. Pun asta pe seama unor timpuri in care decizia de a trai sau muri era decisiva si cu consecinte imediate. In timpurile de acum chiar sa vrei sa mori nu e prea usor. Si atunci o lalai cu scuze si lamentari dar de fond iti lipseste acel “CEVA” unic pentru care sa traiesti zi de zi. Daca ti s-a intamplat macar odata sa faci un lucru si sa uiti de tine inseamna ca poti sa iti traiesti viata la superlativ. Cauta stari de “excitatie” sau “implicatie” maxime si atunci vei incepe sa-ti vezi pacea din interiorul sufletului. Doar cand face ce iti place te regasesti in conditia umana de a FI TU INSUTI. Chiar daca fac ceva ilegal ? ar putea intreba cineva? Da. Excesele se pedepsesc dar adevarururile pe care le traiesti raman.
Fii tu insuti si te vei regasi in tot ce traiesti!
Care-i sursa fricii?
October 30th, 2011Sursa fricii este ideea ca Dumnezeu ne-a tradat. Ia la intamplare un ziar sau asculta povestea unui om in varsta. Ce-ti poate spune altceva decat experiente fara sens : cineva a ucis pe altcineva, un rau a inundat un sat sau un cutremur a nimicit un oras in 3 minute. Ce sentiment iti creaza toate astea? Apoi te indragostesti si iubesti – un an, doi, 10 dupa care esti parasit. Ce-ti spui in sinea ta? Ce sens au toate experientele astea. Creatia cui e pentru ca sigur Dumnezeu nu e partas la asta.
Cand observi toate aceste lucruri fara sens te separi de ceilalti si asa apare frica. Tu testezi realitatea cu gandul ascuns ca raul pe care-l vezi in jur nu e chiar atat de rau. Verifici inconstient daca esti parasit definitiv in dimensiunea aceasta atat de agresiva sau e doar un test. Si ce observi ? Ca cei din jur speriati de realitate se grupeaza mai usor si se sustin. Cei ce nu cred in aceasta spaima sunt izolati si tratati ca lunatici. Ce face egoul in tot acest proces : iti spune ca daca te pazesti de visatori si stai cu teama ca nu stii ce se intampla esti acceptat de grupul fricosilor. Ceilalti sunt oricum nesemnificativi.
Asadar sursa fricii nu este pentru ca Dumnezeu te-a tradat ci pentru ca EGO ul te-a izolat. Iar in spatiul dintre tine cel de langa tine daca e iubire mai ai o sansa de supravietuire mentala. Daca nu, lasa-te abandonat fricilor existente la tot pasul si cand nu mai suporti cauta un lunatic. El nu te poate trezi sau salva dar te ajuta sa iti pui o intrebare majora : oare cum de pentru el viata e mai mult excitanta decat devastanta?
Pune in spatiul dintre tine si ceilalti iubire si vei primi o foarte frumoasa amintire : a minunii ca esti, a-ntamplarii de-a fi. Ce ai de pierdut altceva decat frica de realitate?
Care-i diferenta dintre Te iubesc si Te doresc?
October 25th, 2011Cand iubesti pe cineva il “infrumusetezi”, il vezi mai bun decat e! Si asta pare ca e foarte bine. Mai apoi insa ii ceri pretul : “numai eu te vad asa”, “numai langa mine esti deosebit”, “ceilalti nici macar nu stiu ce culoare iti place!”. Si singura optiune care iti ramane e ceva de genul – esti cu mine sau impotriva mea?
Iubirea pe care o aratam este de fapt o subtila forma de diversiune fata de golul din noi. Cand nu suntem aliniati cu noi insine-cand stima de sine este de valoare scazuta- cautam raspunsuri in afara “iubind din tot sufletul” pe cineva. Apoi asteptarile legate de raspuns ne transforma intr-un iubit dependent de persoana aleasa. Daca nu suntem bagati in seama devenim dusmanul respectivei persoanei.
Ce-ti ramane de facut? O solutie ar fi sa fii dorit(a) mai mult decat iubit(a). Macar dorinta exprimata are un obiect intermediar : te iubesc pentru masina pe care o ai sau pentru hainele pe care le porti. Cand te plictisesti de ele si vrei mai mult inseamna ca in interiorul tau s-a schimbat ceva si vei cere sa fie mai matur(a) sau sa aiba simtul umorului. Te vei plictisi si de asta daca nu dai de vre-un actor de Stand Up Comedy. In faza urmatoare va trebui sa iti doresti ceva atat de comun si de banal incat sa fii tu cel(cea) care sa-si dea seama ca nu exista relatii! E totul o iluzie pentru ca se bazeaza pe trecut, pe comparatie cu celelalte relatii, pe ce spune societatea si mai ales pe frica de a pierde ceva ce oricum nu ai. Nu esti “posesorul” persoanei pe care o iubesti.
Ramane doar clipa prezenta. Aici si acum e doar o relationare de moment. O farama de timp si de emotii fara nici o consecinta pentru trecut si nerelevante pentru viitor. Te poti bucura de asta? Bine. Nu te poti bucura de asta inseamna ca ai o “relatie stabila”! Si stiu pe cineva care avea cate 5 relatii stabile in fiecare an. Cu toate ca era insurat de 2 ani!
Oare el ce cauta de fapt?
De ce nu primim ce ne dorim ?
October 20th, 2011Pentru ca nu stim sa visam cu ochi deschisi?
Pentru ca nu avem suficienta curatenie sufleteasca?
Pentru ca ceilalti nu cred ca meritam?
Pentru ca noi insine credem ca binele de care avem parte este noroc sau coincidenta?
Pentru ca suntem setati sa vedem partea goala a paharului?
Pentru ca supararea ne intuneca mintile?
Pentru ca am uitat sa zambim?
Pentru ca Universul are un simt al umorului pe care noi nu il dibuim?
Pentru ca avem parintii si soarta potrivnica?
Nimic din toate astea: pur si simplu n-am lasat adresa corecta la care sa primim cadoul cerut!
Dorintele ajung la altii mai repede si se implinesc mai usor pentru ca “solicitantii” se pun pe ei, cei din viitor, la destinatar si nu asteapta in dreptul unei porti de pe strada “Nemultumirii” sau de pe aleea “Scepticismului”.
Cat adevar o fi aici?
September 30th, 2011Modelul triunghiular al iubiri al lui Robert Sternberg descrie cele trei elemente esentiale ale iubirii:intimitarea, pasiunea si angajamentul. Cand nici una nu este prezenta rezultatul este “non iubirea”. O relatie in care apare doar intimitatea este “simpatie”. O relatie in care apare doar pasiunea este “dragoste oarba”. O relatie in care apare doar angajamentul este o “dragoste pustie”. O relatie in care exista pasiune si angajament este o iubire iluzorie de tip “Hollywood”. O relatie in care exista intimitate si angajament dar nu si pasiune este “iubire camaradereasca”. Iubirea romantica are si pasiune si intimitate dar ii lipseste angajamentul. Varianta ideala care include intimitate, angajament si pasiune se numeste “iubire consumata”- adica se vorbeste despre ea doar la timpul trecut.
Iertarea nu-i decat o forma de egoism!
August 31st, 2011Cand ai o relatie cu cineva e ca si cum ai sadi o parte din tine in sufletul celuilalt. E ca si cum i-ai spune – pentru ca imi place de tine iti daruiesc o moneda de aur. Insa dupa o vreme esti dezamagit de comportamentul celuilalt. A facut el ceva ce te-a ranit iar tu spui raspicat : nu-l mai pot ierta. Mi-a gresit si asta e. Dar moneda ramane la el. Particica din tine dispare pentru o vreme. Ca sa fiu mai pragmatic sa iau un exemplu: el, baiat bun dar de la un punct incolo il prinde patima bauturii. Si tu , iubita lui nu poti accepta asa. Tot ce faceai pentru el s-a dus pe apa sambetei pentru ca acum e un altcineva, mai putin apreciat. Si totusi nu-ti vine sa-l lasi. Ii vrei binele si tot cauti sa-l aduci pe drumul cel drept. De fapt esti in destinul lui si vrei sa il modifici crezand ca ii faci bine. Dar tu nu stii nici de ce v-ati intalnit, nici de ce faci ceea ce faci si nici ce va urma in destinul tau legat de el. Doar cauti sa-i spui ca nu poti sa-l ierti. Dar vine un moment in care citesti in carti sau auzi de pe la altii ca iertandu-l scapi de povara. Si reusesti intr-un sfarsit sa il ierti iar ca recompensa iti primesti particica din tine sub forma de moneda inapoi. Si iti vezi de destinul tau mai departe. Iertand te reintregesti. Punandu-ti speranta in ceilalti uiti de tine. Si cum spuneam si la inceput : iertarea e o forma subtila de egoism. Iti refaci sufletul fragmentat, iti inveti lectia si mergi mi departe. Doar tu cu destinul tau.
Cine sunt eu si ce valoare am?
August 11th, 2011Tu cititorule cine esti si ce valoare ai?
De ce ne intrebam asta? Ce contestam prin aceasta intrebare?
Oare D-zeu se intreaba in sine lui CINE E si CE VALOARE ARE?
Si apoi cine iti poate raspunde : mintea, sufletul, ceilalti, natura?
Tot procesul e comparatie si analogie cu lumea nevazuta, spirituala in care nu prea avem incredere. Iar simturile nu ne lasa sa visam, ne tin in cotidian.
Ce-i de facut? Daca descoperi ca esti o fiinta perfecta care nu mai are nevoie de nimic ce-ai face? Daca viata ta ar fi un bloc cu 20 de etaje si tu ai fi pe la 10 ce ai face? Fa un exercitiu si iesi in afara cladirii ca sa iti contempli destinul.
Uitandu-te la trecut observi ca prea putin a fost in controlul tau. Daca te uiti spre etajul 20 vezi doar ca el exista dar ca nu se vede nimic pe nici o fereastra.
Ce faci acum? Iei liftul si te duci direct la ultimul etaj sau alegi scarile si te bucuri de fiecare treapta?
Daca accepti ca exista destin atunci poti testa asta in fiecare clipa. Daca crezi ca exista liber arbitru poti testa in fiecare clipa. Gluma lui D-zeu este ca le poti avea pe amandoua in acelasi timp fara sa stii. Ce alegi? Sa te lasi dus de vantul “destinului” sau sa faci tot ce-ti trece prin cap pentru ca ai “liberul arbitru”.
Si daca alegi si daca nu alegi tot ALEGI! Fii tu insuti indiferent de valoarea perceputa sau de esenta a ce crezi ca esti! Fii viu si urca treapta cu treapta destinul liberului tau arbitru !
Rune si Arne se intorc
August 9th, 2011Momentul cuantic despre care vorbeste Wyne Dyer in The Shift s-a manifestat in toata plenitudinea si pentru asta le sunt recunoscator tuturor celor care au pus la cale intanirea cu Rune si echipa lui de “vindecatori” de la Sibiel.
De doua lui sunt intrebat doua chestiuni : ce-ai facut si cum poti fi prezent in prezent?
Ma trezesc explicand uneori cu entuziasm ce mare experienta am trait insa pentru interlocuri rezultatul este aproape nul. Cel mai adesea apare o expresie de genul : concret cum poti trai asa cand vin facturile peste tine, cand stresul e omniprezent iar relatiile cu cei din jur sunt din ce in ce mai tensionate. Simplu traiesti in prezent creionand viitorul fara nici un fel de asteptari convins fiind ca destinul perfect creat pentru fiecare se va manifesta. Si ce efecte am obtinut ? ai putea spune si tu , cititorul sceptic. Pai am de lucru la proiecte cu echipe de americani, cand am doua, trei zile libere sunt cautat sa ofer consultanta in ceea ce stiu. Ma suna oameni care sa-mi spuna ca au parte de coincidente din ce in ce mai “socante”. Ca un exemplu : “excursie in Malta la Laguna Albastra, insula in care ploua doar de 2 ori pe an. Si ghinionul domnisoarei M care isi zice: cu toate ca ploua acum vreau sa ma bucur de o scufundare in lac. Si se opreste ploaia de doua ori. Ea nu l-a intalnit pe Rune dar a asculat povesti de-ale mele de zeci de ori. Si de ale altor oameni care experimenteaza o realitate in controlul lor.
Si in timp ce scriu primesc un telefon de la cineva suparat pe Bucurestiul canicular care pute si pe autostrazile care sunt gaurite.
Simt nevoia sa-i spun doar atat : daca esti dependenta de scara blocului, de mirosul de ghena, de tramvaiele care fac zgomot si de aglomeratia din oras atunci oriunde pe planeta te vei simti la fel. Si-n Himalaya vei spune ca zapada e prea alunecoasa sau ca soarele rasare prea tarziu. Cata vreme dai valoare lucrurilor din afara ta nu-ti ramane decat sa patimesti pana intelegi simplitatea vietii: totul e in TINE.
Nu mai alerga pe strazi, prin cartiere, pe culoarele de la birou. Opreste-te, uita-te in tine si creeaza acolo :sosele curate, colegi prietenosi si ganduri bune care sa ataga tot ceea ce stii ca meriti. Nu mai cauta in afara, totul e in sufletul si in inima Ta.
Inca odata le multumesc lui Rune, Morten, Tuna, Karina, Hege, Martha, Arne si Ioan de la Sibiel !
Gandul e efectul gandiri sau al experientei?
August 3rd, 2011Efectul fizic al unui gand este descarcarea in corp a unor substante chimice care ajuta trupul sa participe si sa inteleaga aceasta experienta a cunoasterii.
Gandurile bune trimit in corp proteine care ne fac sa ne simtim bine. Gandurile negative descarca substante care ne fac sa nu ne simtim bine. Din momentul in care intelegem ca ne simtim asa cum gandim apare un fenomen nou: evaluam modul in care ne simtim. Si atunci creierul incepe sa caute solutii pentru a crea o bucla de genul : simt cum gandesc, gandesc cum simt. Procesul descarca si mai multe substante chimice vinovate de “emotii si sentimente”. Aceasta bucla in care gandul devine sentiment si sentimentul devine gand te transfera in “starea de a fi” in care nu poti gandi mai bine decat simti.
Daca 20 de ani ai memorat in corp suferinta iti va fi dificil sa o inlocuiesti cu biruinta, cu fericirea. Experienta este stocata in subconstient. Mintea poate spune constient, logic “vreau sa fiu fericit” dar corpul si-a perfectionat in 20 de ani receptorii pentru alt mesaj : “sunt nefericit, am viata grea”. Cand decizi sa te schimbi nu poti detecta cu usurinta procesele inconstiente. Descoperi dupa 2-3 saptamani sau chiar 6 luni ca faci acelasi si acelasi lucru. Schimbarea incepe in momentul in care nu mai permitem mediului si oamenilor din jur sa activeze procesele inconstiente din creierul nostru. Oprind avalansa de procese externe devenim constienti de reactiile inconstiente din trecut.
Cultivarea armoniei interioare comuta creierul de pe reflexul de supravietuire pe procesul de relaxare care genereaza in corp unde alfa. Ele reseteaza sistemul imunitar si stimuleaza procese noi care duc la aparitia altor receptori.
Cand simtim bucurie sau inspiratie conditionam corpul sa accepte ca mintea produce lucruri noi. Daca reusesti sa memorezi acel simtamant atunci ajungi la esenta ta spirituala, la ceea ce esti cu adevarat. Daca “utilizezi” substante chimice care iti asigura doar supravietuirea atunci vei experimenta frica, mania, ingrijorarea. Competitia si conflictele sunt conditionari carora le-am cazut victime pentru ca s-au perpetuat de-a lungul timpului si a fost mai comod sa ni le “insusim”.
Cealalta stare a mintii numita creatie are ca efect notiunea ca “uiti de tine”. Nu mai exista sine, nu mai exista trup, nu mai exista timp. Esti atat de implicat incat gandul devine experienta unui alt sine. Starea creativa implica alt set de substante chimice : care sunt direct legate de a fi inspirat, a fi vesel a te simti mai preusus de realitate. Lucrurile astea nu sunt in afara ci inlauntrul nostru.
Cand reusesti sa indepartezi lucrurile care stimuleaza “ego-ul”, cand “desfaci” egoul permiti luminii sa patrunda. Si atfel incepi sa detii, ceea ce aveai in forul tau interior, sursa de bucurie, inspiratie, rabdare si nu in ultimul rand iubire.
La final o comparatie intre ce inseamna sa actionezi inspirat si cum e sa fii stimulat de ego-ul antrenat.
Esti cauza a lucrurilor, esti creator, esti stapan pe situatie si impartasesti ceea ce esti. De cealalta parte ai convingerea ca esti efectul contextului, ca esti o entitate creata, ca lucrurile iti controleaza viata si ca rolul tau este doar de a primi.