Medicina e o experienta ciudata!

May 6th, 2012

Atata timp cat avem experti in medicina vom avea boli din ce in ce mai complexe.
Vad un documentar pe DaVinci Learning cu medicina chineza si aflu lucruri socante. Dupa ce te diagnosticheaza cu o boala si iti da tratament trebuie sa vii din nou la diagnostic, sa vada ce s-a reparat si sa iti da tratament pentru urmatorul sistem fiziologic afectat sau dezechilibrat.
Un baiatel avea diaree si nu tolera mancarea. Pentru ca stomacul e in conexiune cu plamanul doctorul (chinez) i-a recomandat un remediu pentru sistemul respirator.
Doctorii stau in farmacii unde dau recomandari specifice pe baza de plante pentru afectiuni minore sau de gravitate medie.
Tinerii din China in caz de accident apeleaza la tratament occidental si daca raman sechele se duc la medicii lor traditionalisti care finalizeaza procesul.
Daca vrei sa te vindeci pe cont propriu te duci intr-un parc specializat si participi la cursuri timp de o luna de zile pentru 850 $.
Fun si straniu in acelasi timp!

*******************
De ce merge sarpele la dentist?
- Ca sa i se scoata veninul.

Tags: ,
Posted in inspiratie fara transpiratie | No Comments »

Sa razi cu spor

April 21st, 2012

Lumea artistilor e plina de povesti amuzante si printre putinii care au scris despre asta este si profesorul Ion Arcudeanu. Am avut onoarea de a-l intalni si mi-a facut cadou o carte – Farsele actorilor – din care va spicuiesc cateva idei.

Bernard Show e intrebat la un moment dat ironic:Tatal Dvs nu era croitor?Ba da, raspunde B Show. Si de ce nu ati ramas in bransa ? zice aristocratul cu superioritate. Va spun daca imi raspundeti si Dvs la o intrebare.Da, cu mare placere. B Show zice : Tatal Dvs a fost un om de treaba? Da, raspunse acesta. Si atunci Dvs de ce nu ati ramas ca el ?

Pe timpuri, la Londra femeile nu jucau teatru fiind inlocuite de barbati travestiti. Regele Carol al ll-lea venise la un spectacol care nu mai incepea. Il chema revoltat pe directorul teatrului care se scuza milostiv: -Sire sunt dezolat. Regina inca nu s-a barbierit!

Carusso, la inceputurile carierei sale colinda cu o trupa prin Italia. Simtindu-se mai stapan pe voce ii cere directorului sa-i dea un rol mai important. Acesta se enerveaza si-l sanctioneaza iar de suparare Carusso se duce intr-un bar si se-mbata. Acolo de la licoare lui Bachus incepe sa cante si-l aplauda toti betivii. Nu trece mult timp si vine directorul in carciuma sa-l roage sa-l inlocuiasca pe un tenor bolnav. Acesta refuza spunand ca nu poate de beat ce e. Directorul insista, ajunge pe scena si dupa actul intai spectatorii striga in gura mare : sa plece betivu. Vine actul doi, cu alt tenor si pe la jumatatea scenei acelasi public incep sa strige : sa vina BETIVU inapoi, sa vina betivu…

Charles Nodier, un actor celebru francez, colinda strazile din Paris si da de un papusar ambulant.
- E destul de greu sa iti subtiezi vocea tot timpul, nu?
- Nu stimate domn, totul tine de practica si obisnuinta?
- Cum adica?
- Uitati aceasta “practica” o tii in gura si astfel ti se transforma vocea.
Nodier i-a dispozitivul, un fel de fluier proteza, il testeaza si zice putin intrigat.
- Da chestia asta o poti inghiti foarte usor! la care papusarul
- A! Aceea din gura de la Dvs am inghitit-o de vre-o 5 ori…

Tags: , , , ,
Posted in inspiratie fara transpiratie | No Comments »

Vorbe care te subjuga

April 10th, 2012

Trei expresii m-au facut sa trec la scris si asta pentru ca adesea in spatele cuvintelor stau convingeri care-ti pot submina bucuria de a trai: “supravietuire, imi castig existenta si traiesti pe fuga”.
In primul caz traducerea e simpla – actul de a rezolva lucruri la limita, expresia maxima a locului unde te aduce stresul. Daca desfaci cuvantul in doua ar rezulta ca esti SUPRAOM care experimenteaza o SUPRA VIATA. Adica tu esti la limita de a mai vietui putin- dar in minte iti ajunge mesajul – SUPRAVIETUIRE. Un fel de viata deasupra celorlalti. Vietuiesti la limita trairii. Si undeva mintea e mandra- poti, vezi ca poti!
Te intreaba un cunoscut cu care n-ai mai vorbit de mult “ce mai faci” si-i zici : imi castig existenta facand X lucru. A cata oara iti RECASTIGI dreptul de a exista? Cui dai socoteala in a-ti experimenta propriul destin? E ca mersul la serviciu : ma duc si maine ca niciodata nu voi primi destui bani ca o zi din doua sa stau acasa. Prin exagerare as putea spune ca traim viata lui Sisif- ne castigam existenta de fiecare data cand ne intreaba cineva ce mai faci, pe unde mai esti.
A treia expresie “traiesc pe fuga” cred ca are sens doar pentru atleti. Pentru restul cititorilor e un nonsens : ori faci ceva ori alergi sa ajungi undeva. E adevarat ca suntem multitasking dar nu e necesar sa facem ceva tot timpul. Pentru multi apropierea de ora la care trebuie sa pleci inspre serviciu devine goana de a face cat mai mult, mai repede, mai accelerat ca la final sa fii suparat ca sigur ai uitat ceva sau ai neglijat altceva.
Ce-i de facut ? Nimic. Daca reusesti sa observi si alte detalii ale vorbirii care iti submineaza bucuria de a trai joaca-te cu ele si converteste-le in ceva mai happy.
Daca nu, nu.

Tags: , , ,
Posted in inspiratie fara transpiratie | No Comments »

Nu avem de ales: trebuie să credem că liberul arbitru există

April 8th, 2012

Viata la gramada ne obliga sa fim morali. Lista cu pacate de acum 200 de ani era cu mult mai lunga decat acum. Paradoxul – daca ai rabdare sa citesti pana la capat- este ca deciziile tale sunt cel mai adesea efectul cotextului in care traiesti dar daca nu ai iluzia ca tu esti decidentul sistemul social se dezmembreaza.

Mulţi specialişti consideră că iluzia liberului arbitru este necesară pentru o bună funcţionare a societăţii. Intr-un studiu efectuat de Kathleen Vohs şi Jonathan Schooler, voluntarii au fost împărţiţi în două grupuri. Jumătate dintre ei au citit un pasaj din cartea „The Astonishing Hypothesis” a lui Francis Crick, în care laureatul Premiului Nobel scria că „deşi pare că liberul arbitru există, de fapt toate alegerile noastre sunt predeterminate şi nu putem schimba acest lucru”. Ceilalţi au citit un fragment din aceeaşi carte în care nu era vorba depre liberul arbitru. După lectură, toţi voluntarii au fost rugaţi să rezolve câteva probleme de matematică pe computer. Profesorii le-au explicat că softul prezenta o defecţiune care putea afişa răspunsul corect dar i-au rugat să nu abuzeze de acest defect al programului.

Surpriza a fost că persoanele din primul grup, care citiseră textul referitor la absenţa liberului arbitru, au trişat în proporţie semnificativ mai mare decât cei din al doilea grup. In cadrul unui alt experiment, în care participanţii puteau obţine bani trişând, au fost similare: voluntarii care citiseră în prealabil o afirmaţie care nega existenţa liberului arbitru trişau mult mai mult decât cei care citiseră o afirmaţie care afirma existenţa acestuia.

Profesorul Roy Baumeister a publicat în „Personality and Social Psychology Bulletin” rezultate similare. Studiul a aratat că persoanele care citeau afirmaţia „la fel ca orice altceva în univers, toate acţiunile umane sunt rezultatele evenimentelor precedente” se comportau mai agresiv şi mai egoist decât cele care citeau afirmaţii care subliniau existenţa liberului arbitru, precum „demonstrez existenţa liberului arbitru în fiecare zi când iau decizii”.

Si performanţa la serviciu tine de credinţa în liberul arbitru. Cercetătorii au evaluat diverse trăsături ale subiecţilor, incluzând cât de mulţumiţi erau de propria viaţă, câtă energie simţeau că au sau cât de importantă considerau munca, însă niciun alt factor nu prezicea la fel de bine performanţa la serviciu precum credinţa în liberul arbitru. „Credinţa în liberul arbitru conduce oamenii spre un comportament mai degrabă moral. În societăţile în care indivizii cred în liberul arbitru se observă o mai mare aderenţă la coduri de comportament ce stimulează o viaţă sănătoasă, bogată şi fericită, astfel că această credinţă este una adaptivă”, a explicat Dr. Kathleen Vohs, unul dintre autorii studiului.

Unii specialişti susţin, însă, că nu este nevoie să menţinem iluzia liberului arbitru. „Atunci când înţelegem cauzele care se află în spatele gândurilor şi sentimentelor noastre putem, în mod paradoxal, să obţinem un control mai mare asupra vieţii noastre. Una e să ne certăm cu soţia din cauză că suntem într-o dispoziţie proastă, alta e să înţelegem că dispoziţia a fost provocată de glicemia scăzută. Atunci când înţelegem acest lucru admitem, desigur, că suntem doar o marionetă biochimică, dar putem prelua controlul măcar asupra uneia din sforile prin care se manevrează marioneta: o simplă gustare ar putea fi secretul bunei dispoziţii. Aşadar, înţelegerea cauzelor sentimentelor şi gândurilor noastre conştiente ne permite să ne croim o cărare mai înţeleaptă prin viaţă”, argumentează Sam Harris în cartea sa „Free Will”.

Michael Gazzaniga, unul dintre cei mai importanţi specialişti în neuroştiinţe din SUA, susţine acelaşi lucru: trebuie să abandonăm iluzia liberului arbitru. „Pământul nu este plat. Înainte ca acest adevăr să fie recunoscut, lumea obişnuia să se întrebe «ce se întâmplă când ajungi la capătul Pământului – oare cazi?». Odată recunoscut adevărul, noua perspectivă a permis oamenilor să înţeleagă că întrebările vechi erau stupide. Cred că vom depăşi această etapă şi vom abandona noţiunea de liber arbitru, acceptând că suntem o maşinărie deosebită, dotată cu un simţ moral ce îşi are originile în faptul că trăim în grupuri sociale. Această perspectivă ne va permite să ne punem noi întrebări”, argumentează Gazzaniga.

Daca poti alege de ce nu ai tot timpul ganduri fericite? De ce nu stii peste o ora unde vei fi si ce vei face?

Tags: , , , ,
Posted in inspiratie fara transpiratie | No Comments »

Destin imblanzit sau Haos nedeslusit

April 3rd, 2012

Care-i diferenta dintre un parasutist si un parapantist?

Esti in fiecare moment in postura de a alege : daca sa te imbraci sau nu cu o camasa, daca sa mergi cu masina, daca sa te grabesti si nu in ultimul rand daca sa zambesti sau sa ai atitudine de business cand iesi din lift la serviciu. Ca asa e-n tenis- trebuie sa stii cum sa fii pentru ca ceilalti sa stie de unde sa te ia. Nu-i soca ca nu se stie.
Alegerile inseamna responsabilitate maxima : trebuie sa stii ca o camasa se potriveste dar cu fusta nu si cu pantaloni raiati sau ca daca intarzii 5 minute toti din birou vor spune ca ai dormit prea mult. Desi, culmea, cel mai adesea ei intarzie iar la tine e o exceptie. Asadar alegerile permanente vin la pachet cu responsabilitatile si cu consecintele acestora perfect adaptate lectiei de invatare pe care trebuie sa ti-o insusesti in fiecare dimineata de luni de la ora 7.30 la 9.45.

Ai in fiecare moment optiunea de a accepta ca un gand e esential in momentul de acum pentru ca d-aia ti-a venit. E esential sa-ti alegi o camasa, devine relevant sa mergi cu masina, ar fi preferabil sa nu intarzii si nu in ultimul rand daca te vezi in oglinda liftului macar tu sa fii multumit de tine zambind daca ceilalti nu o fac.
Ca asa e-n tenis : trebuie sa fii tu de tine multumit pentru ca ceilalti sa te accepte asa cum esti. Surprinde-i ca doar asa simti ca traiesti.

In primul caz crezi ca ai destinul in control si responsabilitatile ca rasplata.
In al doilea caz destinul e deja decis si ai acceptanta ca rasplata. (Destinul deja decis nu inseamna FATALISM – gata de aici incolo nu mai e nimic de facut. Inseamna responsabilitatea de a intelege ca poti sa-ti doresti orice dar ca se va implini ceea ce va fi fara ca tu sa stii.)

In primul caz traiesti iluzia CREATORULUI universului in care traiesti.
In al doilea caz esti in jocul DESCOPERITORULUI universului in care vietuiesti.

Haide sa si raspund la intrebarea din titlu.

Un parasutist se straduieste sa aterizeze la punct fix. Se arunca din avion si lupta cu vantul si gravitatia pentru a ajunge in punctul pe care si-l doreste sau pe care i l-a fixat altcineva. Apoi a doua zi o ia de la capat – se urca, spera sa fie vantul prielnic si sa fi invatat ceva din ziua de ieri.

Un parapantist cauta solutii ca sa ajunga pe un deal sau o creasta de munte cat mai inalta ca sa zboare mai mult. Asteapta cu toti senzorii porniti acea pala de vand care sa-i umple faldurile parapantei (in termeni tehnici se numeste curent ascendent). Apoi spera sa aiba parte de curenti cat mai blanzi pentru ca plutirea sa dureze cat mai mult. Se straduieste sa admire cat mai mult din peisaj ca stie ca totu-i trecator. Aterizeaza cam pe unde apuca tragand de fiecare clipa pentru a savura momentul. Apoi, odata ajuns se gandeste cum ar putea ajunge din nou la punctul de plecare si sa se bucure de drum. El stie sa intr-o ora vantul capricios poate sa-i anuleze orice optiune de zbor. Daca se supara din aceasta cauza vantului nu-i pasa. Eol stie doar un lucru: ca singura CONSTANTA a universului este SCHIMBAREA – alt drum, alt om, alta priveliste, alt loc de aterizare.

O fi adevarat ce spun? Pentru unii da, pentru altii nu. Farmecul este ca nu stii cu adevarat cine a creat acest text : tu pentru ca l-ai citit, calculatorul ca s-a plictisit sau eu fiindca ma simt iubit? Muza poeziei de fapt pentru ca a iesit cu rima!!!

Tags: , , , ,
Posted in inspiratie fara transpiratie | No Comments »

Esti Tu sau creierul Tau la carma VIETII?

March 31st, 2012

Liberul arbitru şi legea

Farmecul vietii tine de doua aspecte. Niciodata nu stii care iti este sau de unde vine intentia de a realiza un lucru pana cand nu exprimi acea intentie.
2- Niciodata nu vei stii daca mergand pe celalalt drum, pe care nu l-ai ales, ai fi fost mai fericit sau ai fi avut un destin mai interesant.

Ce-i de facut cand incepi sa crezi ca liberul arbitru nu exista si ca destinul tau a fost deja creat in perfecte conditii de manifestare? Te duci sa te culci sau iesi in lume si incepi sa experiemntezi tot ce iti trece prin minte?

Alegerea tine de o mica confuzie : oamenii transforma determinismul in fatalism. Daca asta e, inseamna ca nu mai nimic de facut. E ca in poveste cu D-zeu care vazand preocuparea oamenilor legata de cat vor trai a decis sa le spuna dinainte cand vor muri. Si dupa o vreme a vazut ca nu mai faceau lucrurile cu tragere de inima. Vizitand el Pamantul merge si-i intreaba: De ce nu mai muncesti pamantul ca pe vremuri. E, la ce bun daca mai am de trait doar 2 ani. Si trece la altu : de ce nu mai stai in piata sa-ti vinzi produsele ? Pai la ce sa mai fac asta cand mai am doar 5 ani de trait. Si de atunci incolo s-a decis : e mai bine sa nu stii cand ti se termina ata ca sa fii mai “motivat” cand te trezesti dimineata.
-argument gasit pe www.descopera.ro
Noile descoperiri făcute de specialiştii în neuroştiinţe pot afecta modul în care sistemul legal defineşte responsabilitatea. Profesorul Haggard detaliază: „astăzi înţelegem care zone ale creierului sunt responsabile de comportamentul impulsiv şi care zone conduc la inhibarea acestui comportament. Ce se întâmplă atunci când o persoană comite o crimă şi se descoperă apoi că există o leziune în acea zonă? Este acea persoană răspunzătoare pentru acţiunile sale? Oare daunele provocate maşinăriei cerebrale sunt suficiente pentru a ne scuti de responsabilitatea acţiunilor noastre? Nu ştiu”.

O fundaţie din SUA a lansat The Research Network on Law and Neuroscience, un amplu efort interdisciplinar în care psihologi, psihiatri şi specialişti în neuroştiinţe cercetează modul în care noile descoperiri ale ştiinţelor ce studiază creierul pot fi aplicate în justiţie.

Kent Kiehl, profesor la Universitatea din New Mexico şi totodată unul dintre cei mai importanţi cercetători ai psihopatiei, crede că în viitor imagistica cerebrală va juca un rol important în justiţie, similar cu cel al probelor ADN azi. „Neuroştiinţele şi imagistica cerebrală vor transforma întreaga filozofie a pedepselor, vor schimba modul în care decidem pe cine şi cum pedepsim”, afirmă Kiehl.

Aceeaşi problemă este dezbătută şi în Marea Britanie. În luna decembrie a anului trecut, Royal Society a dat publicităţii un raport pe tema aplicării neuroştiinţelor în instanţe. Un caz citat în acest raport, relatat în 2002 în revista New Scientist, arată limitele conceptului de liber arbitru.

Un bărbat american de aproape 50 de ani a început să dezvolte o atracţie sexuală neobişnuită, începând totodată să colecţioneze pornografie infantilă. În cele din urmă, bărbatul a fost gonit din casa familială după ce a început să-i facă avansuri fiicei sale vitrege. Diagnosticat ca pedofil şi condamnat pentru molestarea unui copil, bărbatul a fost obligat să urmeze un program de reabilitare pentru dependenţe sexuale. În ciuda eforturilor, bărbatul nu s-a putut abţine de la a solicita favoruri sexuale personalului clinicii şi altor pacienţi, astfel că a fost externat forţat din clinică, în cele din urmă.

Cu o seară înainte să fie trimis la închisoare, bărbatul s-a prezentat la spital cu probleme de echilibru şi cu o durere de cap cumplită. Examinarea neurologică, ce a inclus rezonanţa magnetică, a relevat o tumoare canceroasă în dreptul cortexului orbitofrontal. Această regiune a creierului joacă un rol important în reglementarea comportamentului social, lezionarea sa putând duce la reducerea capacităţii de controlare a impulsurilor şi la dezvoltarea unui temperament antisocial.

După ce chirurgii au eliminat tumoarea, pacientul şi-a recăpătat echilibrul şi a reuşit să termine programul de reabilitare impus de judecător. Bărbatul a fost declarat vindecat după şapte luni, nemaifiind considerat un pericol pentru fiica sa vitregă, astfel că s-a putut întoarce acasă.

După aproximativ un an, bărbatul a început din nou să colecţioneze pornografie infantilă, raportând în acelaşi timp dureri de cap persistente. Analiza creierului cu ajutorul aparatului de rezonanţă magnetică a relevat o recidivă a tumorii cerebrale. După ce pacientul a fost operat din nou, tendinţele pedofile au dispărut la rândul lor.

Un alt exemplu ce arată limitele conceptului de liber arbitru este oferit de medicamentele ce tratează maladia Parkinson. Aceste medicamente, din categoria „agoniştilor dopaminei”, accentuează apetitul pacienţilor pentru sex, mâncare, jocuri de noroc şi alcool. În întreaga lume s-au întâlnit cazuri în care pacienţii au devenit dependenţi de jocuri de noroc, pornografie şi întâlniri sexuale periculoase, existând numeroase procese pe rol împotriva companiilor farmaceutice.

Tags: , , , ,
Posted in inspiratie fara transpiratie | No Comments »

Maine nu e promis NIMANUI

March 30th, 2012

Liberul arbitru nu exista – este de fapt automatism cerebral?

Se pare ca “cercetatorii” au subtila calitate de a deforma rezultatele unui experiment pentru ca se asteapta intotdeauna la ceva. Atunci cand oamenii de stiinta au vrut sa demonstreze ca lumina este o unda de energie ea s-a comportat ca atare. Cand aceeiasi oameni studiosi au vrut sa demonstreze materialitatea luminii ea s-a comportat ca un corpuscul, cu masa si repere vectoriale. Nu stiu cat din asta se aplica la ce spun aceeaiasi cercetatori cu privire la “liberul arbitru” dar merita luat “adevarul” celor spuse cu titlul de – hai sa vedem cum functioneaza realitatea lor.

Benjamin Libet, cercetător în cadrul departamentului de fiziologie al Universităţii din California – San Francisco a efectuat si cercetări care par să indice că avem puterea conştientă de a opri deciziile luate de creier.

El a instruit un grup de voluntari să-şi propună să îndoaie un deget la un moment ales de ei, dar imediat după ce devin conştienţi de dorinţa de a îndoi degetul, să se oprească din acţiune. Studiind creierul participanţilor la studiu, Libet a descoperit că activitatea cerebrală ce se poate observa în mod normal înaintea îndoirii degetului încetează îndată ce voluntarii au luat decizia de a se opri. Libet a concluzionat că participanţii puteau folosi alegerile conştiente pentru a opri deciziile inconştiente ale creierului.

Aşadar, chiar dacă liberul arbitru e o iluzie, oamenii beneficiează de rezerva de varianta NU VREAU aceasta decizie luata de creier.

Concluzia este susţinută si de un specialist din alt domeniu: psihologul Daniel Kahneman, care susţine că majoritatea deciziilor oamenilor sunt generate de ceea ce el numeşte sistemul 1 (partea inconştientă a creierului), asupra cărora sistemul 2 (conştiinţa) poate aplica o decizie de veto.

Suntem doar nişte maşinării?

Mark Halett, un specialist în neuroştiinţe din cadrul National Institutes of Health din SUA, afirmă că majoritatea oamenilor găsesc dificil de acceptat faptul că liberul arbitru nu există din cauza unei erori conceptuale: aceea că sinele este diferit de creier. „Este ca şi cum am crede că mintea este separată de corp, dar mă gândesc că nu mai crede nimeni aşa ceva. Absenţa liberului arbitru nu înseamnă că suntem maşinării. Activitatea creierului este substanţa fiziologică în cadrul căreia funcţionează personalitatea noastră. Absenţa liberului arbitru înseamnă doar că “sinele conştient este la curent doar cu o parte din deciziile creierului nostru”.

Un experiment efectuat de Patrick Haggard, specialist în neuroştiinţe din Marea Britanie, pare să arate că suntem, de fapt, maşinării.

Pentru a demonstra acest lucru, profesorul Haggard l-a invitat pe un jurnalist de la The Telegraph să asiste la un experiment inedit, ce demonstrează efectele tehnicii denumite „stimulare magnetică transcraniană”. Prin folosirea unei bobine magnetice, creierul uman poate fi stimulat, tehnica permiţând controlarea corpului.

Una dintre asistentele de cercetare, Christina Fuentes, a apropiat o bobină de capul profesoruluii Haggard şi a activat-o apăsând un buton. Degetul arătător al profesorului s-a mişcat imediat. „Această mişcare nu este rezultatul vreunei acţiuni din partea mea. Eu nu fac nimic, Christina mă controlează. Eu sunt doar o maşinărie, iar ea o manevrează”.

Intervalul de timp dintre acţiunea bobinei şi mişcarea degetului este de 20 de milisecunde. Explicaţia profesorului Haggard este că diferenţa reprezintă durata parcurgerii distanţei de la creier la deget de către semnalul electric. „Pentru a controla un muşchi facial, durata este mai scurtă, iar pentru a controla un muşchi al piciorului durata creşte”, explică profesorul.

După ce demonstraţia s-a încheiat, profesorul i-a explicat jurnalistului că „nu există liber arbitru, aşa cum este el definit în sens spiritual. Ceea ce se observă este rezultatul acţiunii unei maşinării. Creierul urmează legile fizicii, care se manifestă sub forma unor evenimente electrice şi chimice. În cazul unor circumstanţe identice, nu putem acţiona altfel. Nu există un «eu» care să poată spună «eu vreau să fac altfel»”.

Profesorul Haggard afirmă că, dacă vrem să definim liberul arbitru drept capacitatea de a schimba cursul universului şi de a ignora legile sale cauzale, atunci acesta nu există. Cercetătorul afirmă că ceea ce noi considerăm a fi „libertatea de alegere” este de fapt produsul complexităţii fiinţei umane. Astfel, oamenii pot transforma o serie de date de intrare într-un număr foarte mare de rezultate. „Cred că termenul de «liber arbitru» se referă la această complexitate”, concluzionează Haggard.
Daca ti se intersecteaza in clipa de acum : experiente acumulate in subconstient de 20 de ani, un mediu social prielnic sau ostil, emotii provocate de interactiunea cu un contex si asteptarile unor oameni ca tu sa faci un anumit proiect – unde este bruma de control pe care sa o poti pune in aplicare. Ce din toate astea e alegerea “CONSTIENTA” a ta? Mintea presupune si asteapta un rezultat. Daca iese mintea isi intareste o convingere care s-ar putea sa te ajute in alta circumstanta. Daca nu reusesti mintea va evita asemanarile cu acel eveniment si va cauta noi solutii dar care tot nu pot folosi intregul subconstient si toate informatiile cauzale ca tu sa crezi ca a fost efectul unei decizii eminamente rationale.
Sau NU! Nimic din ce scrie aici nu este purul ADEVAR pentru ca totul este SCHIMBARE iar maine nu exista.

Tags: , , ,
Posted in inspiratie fara transpiratie | No Comments »

Ai sau N-AI liber arbitru?

March 29th, 2012

Liberul arbitru e considerat de mulţi trăsătura definitorie a omului. Studii recente par să încline balanţa din ce în ce mai mult spre o singură concluzie: liberul arbitru, capacitatea omului de a alege liber, este doar o iluzie.

Benjamin Libet, cercetător în cadrul departamentului de fiziologie al Universităţii din California – San Francisco, a fost printre primii oameni care au testat această ipoteză.

În experimentele lui Libet la începutul anilor ‘80, voluntarii erau aşezaţi având în faţa lor un buton şi un ceas. Ei puteau decide oricând să apese pe buton, însă Libet le ceruse să se uite cât era ceasul în momentul în care luau decizia de a apăsa pe buton. Voluntarilor le fuseseră ataşaţi pe scalp mai mulţi electrozi, astfel că Libet putea observa pe electroencefalogramă activitatea neuronală din cortexul lor.

Momentul fiecărei apăsări de buton era înregistrat automat. Comparând timpul apăsării butonului cu cel în care voluntarii decideau să apese butonul, cercetătorii au descoperit că diferenţa dintre decizia conştientă a apăsării pe buton şi evenimentul în sine era de aproximativ 200 de milisecunde. Analizând rezultatul electroencefalogramei, Libet a avut surpriza să descopere că zona din creier asociată cu iniţierea mişcării devenea activă cu 500 de milisecunde înainte de apăsarea butonului. Astfel, creierul devenea activ cu 300 de milisecunde înainte de momentul în care voluntarii luau decizia conştientă de a apăsa butonul.

Experimentul a fost interpretat de multă lume ca fiind prima demonstraţie a faptului că liberul arbitru este doar o iluzie, deciziile fiind luate de creier, nu de sinele conştient al persoanei.

Numeroşi alţi cercetători au repetat experimentul lui Libet, observând chiar perioade mai mari între debutul activităţii cerebrale şi momentul deciziei conştiente. Astfel, un studiu efectuat în 2008 de cercetători de la Institutul Max Planck din Leipzig a arătat că deciziile pot fi detectate chiar cu 7 secunde înainte de momentul în care o persoană devine conştientă de ele.

În experimentul dirijat de profesorul John-Dylan Haynes, voluntarilor li se ceruse să apese pe un buton cu mâna stângă sau cu cea dreaptă, la alegerea lor, fiindu-le solicitat totodată să ţină minte în ce moment au luat decizia. Cercetătorii au descoperit că pot prezice ce mână vor folosi voluntarii cu 7 secunde înainte ca aceştia să ajungă la o decizie conştientă, doar prin studierea activităţii lor cerebrale. „Studiul nostru arată că deciziile sunt pregătite în subconştient mai devreme decât se credea până acum. În momentul în care intervine conştiinţa, cea mai mare parte a muncii decizionale a fost deja efectuată”, a comentat profesorul Haynes rezultatele studiului.

PS mai multe detalii gasesti pe w.descopera.ro

Tags: , , ,
Posted in inspiratie fara transpiratie | No Comments »

Care-i costul gandurilor tale?

March 24th, 2012

Cine, de ce, ce, cum, unde si cand?

Ceea ce faci este purul adevar?
Care-i vindecarea suprema ?
Cum iti creezi propriile iluzii?
Cum iti recunosti iluziile de sub pat?
Cum de mai ai dorinte sau lipsuri ?
Care-i costul iluziilor din gandurile tale?
Cum poti controla cand nu tu esti cel care creeaza?
Cum sa-ti judeci simturile pentru ceea ce simt ?
Cum poti sa-ti obtii libertatea deplina?
Ce inseamna o persoana cu adevarat fericita?
Unde e locul in care fericirea este continua?
Ce inseamna sa fii tu insuti?
Daca ai liber arbitru de ce nu produci ganduri si sentimente fericite tot timpul ?
De ce muncesti mai mult decat e necesar ?
De ce mananci mai mult decat e nevoie?
Care e cel mai important lucru din viata ta ?
De ce nu ceri fericire cand esti fericit?
Cine esti ?
Incotro te indrepti?
Care-i menirea ta in viata?
Care-i expresia maxima a vietii pe aceasta planeta?
Cum ii poti invata pe oameni sa se descopere dincolo de probleme?
Pentru ce esti aici ?
Ce se intampla cand ai un esec?
Trebuie sa invat ceva in toata aceasta viata?
Poti trai in necunoscut?
Esti responsabil pt ceea ce li se intampla celor din jurul tau?
Ai dreptul sa te judeci?
Cum ar arata viata ta daca mintea ar putea-o crea?
Cum vrei sa fii?
Ce credinte despre realitate si Univers ar trebui sa ai pentru a trai fericit?
Ce se intampla vietii atunci cand nu mai respecti regulile?
Care-i rolul tau in planul cosmic?
Ce se intampla cand esti limitat?
Cat din destin este alegere si cat intamplare?
Cum iti poti gasi pacea interioara?
Ce iti doresti de fapt de la viata?
De ce am cauta tot timpul ceva ?
Cum gasesti fericirea ?
Cine e cel care-l observa pe cel ce gandeste ?
Cum reusesti sa nu te identifici cu lumea gandurilor ?
De ce nu poti pune sentimente bune tot timpul in gand ?
Ce este frica de moarte ?
Cum poti schimba negativitatea ?
Cum iti schimbi atitudinea ?
Ce se intampla cand te uiti la viata ta?
Cum e sa traiesti fara identitate?
Cum poti stii ca existi daca iti schimbi forma tot timpul?
Unde te experimentezi pe tine?
Tu creezi realitatea sau o descoperi?
Ce culoare are urmatorul tau gand?
Cum ar fi ca pana acum sa fi trait intr-o mare minciuna?
Cand incetezi sa mai cauti sa afli ce se intampla?
Cum e sa-ti fie frica de iubire?
Cata frica poti avea?
Cata fericire poti duce?
Cum poti sa alegi cine sa fii?
Cat este adevar din ceea ce vezi?
Cine esti tu pentru a reactiona la o agresiune?
Cand ai luat ultima data o decizie salvatoare?
Cine esti tu?
Ce vrei tu ?
Care este intelesul vietii ?
De ce esti aici ?
Vei putea afla vre-odata intelesul vietii ?
Ce faci cand nu ti se implinesc asteptarile?
Cum poti trai fara asteptari?
Ce stii tu cu adevarat?

Tags:
Posted in inspiratie fara transpiratie | No Comments »

Aparatorii NIMIC ului

January 23rd, 2012

E o explicatie amuzanta in fizica cuanatica : te uiti la o cana si ii simti materialitatea pe care o percepi cu toate simturile. Daca o lasi pe masa si te intorci cu spatele ea nu mai exista decat ca unda in constiinta ta.
Cu alte cuvinte simplul fenomen al observarii a generat ceva. E si mai ciudat sentimentul cand spui : eu am creat asta – echipa, proiectul, produsul sau cine stie ce altceva. Devii mandru si te incanta starea. Apoi incepe “razboiul” in care iti aperi creatia de atacul iluzoriu al celorlalti si in acelasi timp ataci preventiv ca sa ti se recunoasca locul in sistem.
Cand dormi insa totul intra in suspensie. Dar la trezire te asteapta o noua provocare. E cumva ca in filmul AVATAR – nu mai stii care esti cel adevarat. Ar trebui sa mori intr-una din lumi ca sa ramai viu in cealalta. Omul era prizonier in carutul cu rotile pe nava si erou intr-un alt corp pe planeta.
Luptandu-ne cu IREALITATEA propriei noastre creatii devenim involuntar prizonierii acesteia.
Refuzand atitudinea de atac sau aparare a unei creatii efemere incepi sa te trezesti in adevarata lume a propriului tau EU, inspirat, autentice, liber.
Oare chiar se poate atinge aceasta stare cotidianamente?
Daca pot sa-mi pun aceasta intrebare inseamna ca exista si un raspuns adecvat care reflecta un adevar existent dincolo de intelegerea mea limitata.

Tags: , , ,
Posted in inspiratie fara transpiratie | No Comments »

« Older Entries